M-am născut,
Era sfârșitul iernii iar primăvara nerăbdătoare a trimis mingea de foc in pădure ca să mă nasc.
După câteva zile m-am dezvoltat și în cele din urmă am scos capul de sub zăpadă.
Era o lume noua. Toți copacii mă întrebau cum mă cheamă și îmi spuneau “ bun venit!”.
În această zi m-am împrietenit cu copacii și cu insectele, ba chiar și zîna primăvara a acceptat să fiu prietena ei.
Copacii își trăgeau crenguțele ca să am lumina Soarelui de primăvară, albinele îmi adunau nectarul dulce, fluturii aveau grijă de petalele mele, buburuzele de frunzele de un verde crud, iar pasarile imi tineau de urât. Eram așa de fericită, mă simțeam ca o regină.
Fără să îmi fi dat seama, viața incepuse in preajma mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu